duminică, 22 decembrie 2013

Lupul cel rău.

Citind povestea "Cei trei purceluşi", în mintea mea, în timp ce înşiram cuvintele pentru odorul gata să adoarmă, mi-au trecut prin minte, ca de obicei, gânduri, gânduri care nu îmi dădeau pace. Mă străduiam să pătrund înţelesul poveştii, să privesc dincolo de povestea în sine, oare ce vrea să transmită? Care e morala? Că tinereţea te împinge la alegeri greşite? Că dintre cei trei fraţi purceluşi, cel mare o fi mai deştept decât ceilalţi, doar pentru că e mai mare şi şi-a făcut casa din piatră? Dar ce are o casă de lemn, doar şi casele din lemn sunt bune. De ce ar dărâma cu suflul lui, lupul, casa de lemn? Oare gândesc eu prea mult pe marginea unei povestioare pentru copii?
Dar asta nu e nimic! Noi trebuie să îi îvăţăm pe copiii noştri să fie empatici, să-i facem să fie buni. A fi rău nu înseamnă că te descurci mai bine în viaţă. Atunci, lupul? Nimeni nu se gândeşte la lup! Lupul e rău, vrea să îi mănânce pe purceluşi doar pentru că e lup. Mie mi s-a făcut milă de lup. E slab, îi e foame şi nu poate gândi logic cu stomacul gol. Dar dacă primul purceluş i-ar fi oferit o farfurie cu mâncare şi aşa ei ar fi devenit prieteni şi povestea ar fi fost alta? Un lup cu stoacul plin nu vrea să mânănce purceluşi şi nici să le distrugă casele. Unde e empatia în povestea asta? Oare numai eu nu o înţeleg?

marți, 10 decembrie 2013

Vidra de Sus, jud. Alba şi rezervaţia paleontologică Dealul cu Melci.








Înscrieri la CARMEN.